Aşezare geografică

Vatra actuală a satului o constituie domeniile din jurul conacelor şi castelelor familiei Domahidy,stăpânii şi întemeietorii satului ce le poartă numele.
Nu întâmplător am numit „vatra actuală” ,deoarece în trecut satul a fost aşezat pe cursul vechi al râului Crasna.
Satul Domăneşti este situat în NV-ul României, în Câmpia Careiului,la 7km de graniţa cu Ungaria,pe malul drept al Crasnei. Din punct de vedere administrativ este unul dintre cele opt sate ale comunei Moftin,centrul de comună fiind Moftinu Mic. Comuna Moftin este componentă a judeţului Satu Mare   având sub jurisdicţie următoarele localităţi: Moftinu Mic, Moftinu Mare, Domăneşti, Sânmiclăuş, Gara Ghilvaci, Ghilvaci-sat, Ghirolt şi Istrău. Popu-laţia comunei este de 4.354 locuitori,din care 33% reprezintă populaţia Domă-neştiului,adică 1.200 locuitori.  
Suprafaţa totală a comunei Moftin este de 11.250 ha . Domăneştiul are în extravilan o suprafaţă de 1.800 ha,constituit din teren arabil şi 200 ha de păşune. Intravilanul localităţii este de 135 ha cu 430 gospodării.
În urma cercetărilor am constatat faptul că extravilanul Domăneştiului, comparativ cu datele din secolul al XIX-lea este substanţial diminuat din cauza schimburilor de terenuri din epoca socialistă.

În  partea de sud la o distanţă de 4km se găseşte satul Moftinu Mic, legătura dintre cele două localităţi făcându-se pe drumul judeţean nr. DJ 195 C.                
În partea de sud-est se zăreşte turnul impunător al bisericii romano-catolice din Moftinu Mare la o distanţă de aproximativ 8km.
În partea de sud-vest se conturează imaginea municipiului Carei la o distanţă de 14km. Pe distanţa dintre cele două localităţi (Domăneşti-Carei) se zăreşte Ferma „Şpiţ 2” ,care pe vremuri a avut un puternic specific zootehnic.
La vest se învecinează cu satul Căpleni care se află la o distanţă de 6km.
La est,Domăneştiul are ca vecin,tânăra aşezare,Păulian,la o distanţă de 7km.
La nord-est se găsesc satele Dacia şi Boghiş.Este de menţionat faptul că în  comparaţie cu Boghişul,care este o veche aşezare,Dacia este un sat relativ tâ-năr,format în  perioada interbelică pe terenurile rupte din hotarul Domăneştiu-lui.  
În partea de nord,la o distanţă de 15km se poate vedea,în zile senine, strălu-cirea turnului bisericii din Csengerújfalu (Ungaria).
În vremurile mai vechi,în direcţia nord-vest,se puteau zări coşurile fabricii de prelucrare a cânepei din Berveni.

Relieful şi structura geologică

Până în anul 1896, satul Domăneşti era mărginit de Mlaştina (Balta) Ecedea. Această imensitate de stuf şi apă persista de mii de ani,dar despre originea ei s-au aflat mai multe abia după desecarea sa totală.
În urma cercetărilor efectuate s-au constatat că balta,mlaştina s-a format prin umplerea malului stâng al Someşului ,peste care a venit ,ulterior, râul Crasna,care în decursul secolelor şi-a schimbat de mai multe ori cursul. Astfel a luat fiinţă un bazin imens cu fundul format din aluviuni argiloase de culoare galbenă şi albastră care nu lăsa apa să treacă prin ea.
În decursul timpurilor,aşezarea geografică a mlaştinii,nu s-a schimbat,dar i se schimba suprafaţa în funcţie de cantitatea de apă cu care o alimenta râul Crasna.
Se întindea în partea vestică a judeşului Satu Mare,pe malul stâng al Some-şului,fiind mărginită de următoarele localităţi:
la sud: Căpleni,Domăneşti,Moftinu Mic (vatra veche)
la est: Doba,Boghiş,Csengerujfalu,Ura,Tyukod,Porcsalma
la nord: Ököritó,Györtelek,Kocsord,Mátészalka
la vest: Nyircsaholy,Nagyecsed,Mérk,Berveni,Cămin
Niciodată nu s-a putut stabili cu exactitate suprafaţa mlaştinii,dar după cum reiese dintr-o măsurătoare din 1730,efectuată de Mikovinyi Samuel,ar fi avut o suprafaţă de 400 km pătraţi.Ultima măsurătoare arată că a avut 432 km pătraţi.
Dintotdeauna,mlaştina a reprezentat un adevărat mister,atât pentru localnici,      cât şi pentru străini,deoarece era greu accesibil,fiind puţine acele locuri unde au ajuns cercetătorii vremii.
Astfel că,oamenii,prin imaginaţia lor,au dat naştere unor poveşti bizare legate de existenţa unor vietăţi asemănătoare şerpilor sau balaurilor,după cum îi numeşte folclorul local.Tot din acest folclor reiese faptul că un strămoş al familiei Bathory ar fi omorât o astfel de vietate.Se pare că aceasta ar fi explicaţia pentru care în stema familiei Bathory apare motivul balaurului-şarpe.
Însă motivul balaurului-şarpe persistă şi la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când,conform,informaţiilor lăsate prin viu grai,câţiva oameni care au trecut prin mlaştină au văzut un balaur cu creastă roşie.Legenda spune că, încercându-l să-l împuşte,gloanţele nu l-au pătruns,fiara dispărând în adâncurile de nepătruns ale mlaştinii.
Făcând abstracţie de legendele misterioase din folclorul local,mlaştina prin varietatea bogată a florei şi faunei specifice,asigura cele necesare traiului de zi cu zi a localnicilor.